teatrele din Bucuresti [1950]

Teatrul National din Bucuresti – Sala Comedia/Pasajul Comedia
Teatrul National din Bucuresti – Sala Studio/Piata Amzei
Teatrul National din Bucuresti – Sala Sarindar/Str. Constantin Mille, Nr. 14
Teatrul National din Bucuresti – Sala Tineretului/Str. Al. Popov, Nr. 14
Teatrul Municipal IL Caragiale – Str. Schitu Magureanu, nr. 1
Teatrul Armatei – Bd. Magheru, Nr. 20
Teatrul Armatei – Calea 13 Septembrie, Nr. 18
Teatrul Confederatiei Generale a Muncii – Str. Lipscani, Nr. 53
Teatrul Muncitoresc CFR – Sos. Giulesti, Nr. 8
Teatrul de Estrada – Bd. 6 martie, Nr. 9 (Calea Victoriei, Nr. 150)
Teatrul Savoy – Calea Victoriei, Nr. 33
Teatrul de Papusi Tandarica – Pasajul Comedia
Teatrul Evreiesc de Stat – Str. Iuliu Baras, Nr. 15
Opera de Stat, Splaiul Independentei, Nr. 1

fabrici de dulciuri in Bucuresti [1900]

Un loc de seamă în industria alimentară îl ocupau fabricile de produse zaharoase:
D. Rovaciu (1882),
Gh. Riegler (1884),
H. Frank Sohne (1889),
M. Economu (1890),
C. I. Zamfirescu (1892),
G. Dobriceanu (1894).
—-
D. Rovaciu >> Dimitrie Th. Rovaciu
D-nii N. Rovaciu si Helioti, prin petitiunea inreg. la No. 49.817/4.302/1905, cer autorisatie pentru functionarea unei fabrice de bomboane din str. Traian No. 55 (Monitorul Comunei Bucuresti din 12 februarie 1906)
D. Th. Rovaciu, pentru functionarea fabricei de ciocolatá bomboane din Str. Labirint, 105 (Monitorul Comunei Bucuresti, Nr. 49 din 9 decembrie 1907)
D.P. Rovaciu, Labirint 105
Rovaciu si Heliotti, Traian 55 (strada Traian se intersecta cu Labirint)
M. Economu si Comp., Nerva-Traian 80 >> (Monitorul Comunei Bucuresti, Nr. 51 din 20 decembrie 1909), ulterior Stella (conservele Staicovici, Economu & Co.)
Fabrica Dobriceanu apare inca in activitate in 1937 cu adresa in str. Fabrica de Chibrituri, Nr. 7

fabrici de încălțăminte din România [1962]

Flacără Roșie – București
Kirov – București
Carmen – București
N. Bălcescu – București
Cauciucul Quadrat – București
U.C.R. – București (Intreprinderea de cauciuc U.C.R. = Uzinele Chimice Române)
Ianos Herbak – Cluj
Ștefan Plavat – Timișoara
Bella Brainer – Timișoara
N. Beloianis – Timișoara

Ion Pas [1895-1974]

Ioan M. Pascu sau Ion Pas a fost un ziarist muncitor cu afinitati socialiste. Dupa 1944 a fost apropiat de PSDR iar dupa 1948 (probabil datorita prieteniei sale cu Lothar Radaceanu) a ocupat functii in administratia comunista. Apare consemnat fugitiv in istoriile literare ca autor de scrieri si traducator insa este ignorata activitatea sa de gazetar. Cand spun muncitor ma refer de destoinicia sa, nu neaparat la calitatea deosebita a articolelor sale.

Mai jos sunt listate cateva din periodicele cu viata efemera pe care le-a coordonat.

Omul liber (publicatie social-literara) apare ca si bilunar intre 1923 si 1925 in 26 de numere. Editata initial alaturi de Petre Georgescu-Delafras (sediul revistei era in str. Matasari la  Cugetarea), de la nr. 11 este facuta exclusiv de Pas.

Cugetul liber apare intre 1927/1928 in 9 numere (de fapt mai putine pentru ca cel putin ultimul numar 8-9 este dublu) si este editat alaturi de Eugen Relgis.

Un ultim titlu ar fi Santier aparut intre 1933-1937 in 54 de numere, ca si lunar.
Anul I (1933): numerele 1-6
Anul II (1934): numerele 1-12
Anul III (1935): numerele 1-12
Anul IV (1936): numerele 1-12
Anul V (1937): numerele 1-12

cuvinte împrumutate din limba turcă

ibric = ibrik (bg. ibrík, ngr. briki, pol. imbryk) | Scriban (1939)
ceanac (o strachină mai mare) = çanak
——

ciorap = çorap/čorab (turcă), posibil și bulgară: čorap | șosetă = chaussette (franceză)
——
șiret = șirret/ șerit | cordon = kordon

cântar = turc. kantar) | balanță (din franceză)

conac = konak

fes, căciulă ar veni din albaneză

maidan

calabalâc, posibil si catrafuse

 

unboxing the candy box sau mici detalii despre cutiile de bomboane romanesti

Cutia de mai sus nu are mai nimic neobisnuit astfel incat sa duca la un anumit tip de pretuire, fie estetic | fie colectionabil. elementul diferentiator pe care il contine insa il reprezinta denumirea unitatii de productie SEMAGRA care permite localizarea temporala. iar despre Semagra si avatarurile industriei producatoare din derivate zaharoase gasiti succinte informatii putin mai jos.

Probabil ca sa fie mai usor de controlat/urmarit/administrat sau planificat mai toate intreprinderile grupate initial in Centralele Industriale sunt unite/fuzionate/comasate intr-una singura la nivel de oras. Previzibil denumirile devin standardizate: fabrica de produse zaharoase/ulei/ bere etc. In cazul Capitalei entitatea in care au fost inglobate companiile si atelierele din perioada interbelica a fost Fabrica de produse zaharoase Bucuresti. Procesul inceput in 1948 il putem considera incheiat intre anii 60/70.

Compania-mama pe care vor fi grefate toate celelalte este ANGHELESCU (firma Nicolae Anghelescu), care ridicase noi facilitati de productie (ciocolata, bomboane, etc) intre anii 1935/36 in Sos. Viilor, nr. 15. Imediat dupa nationalizare ii este schimbata denumirea in

Nell Cobar | completari la istoria BD [3]

seria de stripeuri “Intamplarile lui Mitica” a fost dezvoltata de Nell Cobar in 1954 in cotidianul Informatia Bucurestiului.

i-au urmat pe acelasi fir cinci ani mai tarziu seria “Milica” in saptamanalul Magazin [1959], asta dupa ce Cobar desenase in 1958 [tot in Magazin] seria Iepurele Vanator [povestire de Octav Pancu-Iasi].

serie Milica incepe in aprilie 1959

“Intamplarile lui Milica” continua si ele in 1963 intr-o serie intinsa pe un an in revista Sanatatea [cu frecventa lunara]

editura Cartea Rusa | ARLUS

colectii:
Clasicii Rusi | Literatura Sovietica | Literatura Antifascista ; Atifasiszta Irodalom
Clipe din razboiul de aparare | Viata si imagini din URSS ; Elet es Kepek a Szovjetuniobol
Noi si URSS
————
Stiinta pentru toti | Nepsleru Tudomany
Literatura pentru copii | Literatura pentru tineret | Cultura generala

————

In 2 ani si jumatate [vorbim de o aparitie din 1947] de existenta, Cartea Rusa a tiparit in limba romana 181 opere in 1,517,000 exemplare la care se adauga 17 opere in limba maghiara, publicate de sectiunea din Cluj in 81,000 exemplare [total 198 opere; 1,598,000 exemplare] din care 47 sunt epuizate
————–
A infiintat si deschis, la 10 ianuarie 1945 libraria “Cartea Rusa” (Calea Victoriei, Nr. 42) facand din ea una din cele mai cercetate librarii din Capitala
————–

Ziare: 3,000,000 exemplare
Reviste: 1,200,000 exemplare
Carti in limba romana si in alte limbi (rusa, franceza, engleza, maghiara, germana etc) primite de la “Mejdunarodnia Kniga” (Cartea Internationala) din Moscova si difuzate in Romania: 915,000 exemplare
Placi de patefon: 12,000 exemplare + Note muzicale: 7,600 exemplare
Sectia filatelica a distibuit 35,000 serii de marci sovietice
A intemeiat filiale & reprezentante in 57 orase din provincie

  

Alfons Ebner, un fotograf al Bucurestiului

Muzeul Bucurestiului a gazduit expozitia “Fotografii din Bucurestiul interbelic marca Ebner” (in perioada decembrie 2016-mai 2017) prilej cu care a editat si un catalog cu o selectie a imaginilor sale.
Mai putin cunoscut decat Iosif Berman si Nicolae Ionescu, Alfons Ebner surprinde dezvoltarea orasului (ca si cei doi confrati de breasla), nu doar centrul ci si inceputul de periferii. Ce cred ca aduce suplimentar Ebner este o cartografiere vizuala a strazii (street view): trage cadre din mai multe unghiuri si revine dupa ani pe aceleasi trasee ajutandu-l pe cel care ia aminte la micile detalii din fotografiile sale sa observe modificarile de peste ani.

Datele biografice despre Ebner sunt insa minimale insa mai jos gasiti cateva completari care pot ghida investigatii suplimentare (este cu doi ani mai in varsta decat Berman – nascut 1890 si cu 15 decat Ionescu – nascut 1903). In prefata catalogului mentionat se vorbeste de doi Ebner: A. Gh. Ebner si Alfons Ebner. Pe baza datelor de mai jos inclin sa cred ca este una si aceeasi persoana, posibil ca semnarea A. Gh. Ebner sa fie pana in momentul despartirii de Nicu Tzatzu si Alfons Ebner ulterior.

Rezumatul lor este acesta (iar daca vreti sa urmariti pe larg si vanatoarea de indicii gasite in Monitorul Oficial va puteti delecta cu farmecul discret al povestii unei succesiuni)
Alfons Gheorghe Ebner
nastere: 1888, cel mai probabil Galati
tatal Eduard Ebner, mama Anna Ebner (anterior Eckstein, decedata in 1909 la Viena)
frati/surori: Karolina Maior Toescu, Hortense P. Kikomban, Arthur Ebner si Luiza Ebner.
In 1913 Alfons Ebner era deja la Bucuresti (avea 25 de ani) si lucra pentru studioul Julieta (fotografia Julieta din Calea Victoriei No. 44)
Dupa razboi a fost asociat cu Nicu Tzatzu in Institutul Foto-Tehnica (Splaiul M. Kogalniceanu (Independentei) No. 35) de care probabil s-a despartit dupa ce Socec a cerut executarea bunurilor firmei probabil pentru o datorie neachitata.
In 1937 (la 49 de ani) adresa studioului sau era pe Apolodor 8 (aproape de locuinta sa sau chiar in ea).

teatrele din Bucuresti [1956]

sursa: revista Scena si Ecranul [1956]